Capacitatea umanitatii de a marca trecerea timpului este una dintre inventiile unice. Sigur ca orice fiinta poate constata ca ziua se transforma in noapte si invers, insa doar omul este capabil sa stie cu exactitate momentul in care trecem de la noapte la zi, precum si viteza cu care trec  lunile, anotimpurile si anii.

Pentru ca nu suntem, totusi, infailibili, aveam nevoie de ceva care sa ne ajute sa spunem ce ora este. De aceea avem nevoie de ceasuri. Iata o prezentare a evenimentelor care au condus la crearea ceasurilor de mana.

Ceasul solar

Inventarea ceasului/cadranului solar se pierde in istorie, in vremuri imemoriale. Asadar, ar fi posibil ca povestea timpului sa existe inainte ca omul sa invete sa vorbeasca. Dincolo de speculatii, in preajma anului 3500 i.e.n., ceasul solar era folosit atat in ​​China, cat si in Egipt - doua dintre cele mai vechi civilizatii ale omenirii. In jurul anului 600 i.e.n., un inventator cu numele de Anaximandru a creat primul ceas solar metalic din Grecia.

Un ceas solar nu era altceva decat un disc cu marcaje asemanatoare unei ceas de astazi, care indica oamenilor trecerea timpului in functie de modul in care se forma umbra, in preajma marcajelor, in lumina soarelui. Practic, miscarea limbilor ceasului de astazi erau inlocuite de miscarea umbrei.

Clepsidra

Pentru a umple decalajele de timp intre momentul in care rasarea soarele si momentul in care el apunea, oamenii au inceput sa foloseasca metode alternative de masurare a trecerii timpului. Pana in anul 1500 i.e.n., au fost inventate lumanari care ardeau intr-o perioada de timp stabilita. Aproximativ in acelasi timp, clepsidra a devenit un dispozitiv comun de masurare a timpului. In jurul anului 1000 i.e.n, ceasurile de apa - care au functionat in acelasi fel ca si clepsidra - au devenit populare. In 1100 i.e.n. au aparut ceasurile mecanizate.

Acestea erau construite dintr-o serie de scripeti, dar nu erau mai precise decat ceasurile de apa pe care le-au inlocuit (pierdeau o jumatate de ora sau mai mult intr-o zi). Aceste ceasuri au fost inlocuite de inventia lui Galileo din anul 1594, pendulul. Adevarul este insa ca Galileo nu a folosit descoperirea pentru a crea un ceas mai bun. A fost nevoie de olandezul Christian Huygens, care a realizat importanta descoperirii lui Galileo, in 1657, adica 63 de ani mai tarziu. Ceasul sau mecanic, care pierdea doar (maxim) 15 secunde pe zi, a fost primul ceas mai rezonabil din lume.

Primul ceas din lume

In 1505, un lacatus german, pe numele lui Peter Henlein, a inventat primul ceas portabil, de buzunar, din lume. Inventia a primit numele „watch” („ceas”) de la marinari.

Astazi, dupa peste 500 de ani de la acel moment, oamenii din lumea intreaga au la dispozitie o gama larga de ceasuri barbatesti, de dama si chiar pentru copii.