Crăciunul e numele popular al praznicului Naşterii Domnului, dar e şi numele unui personaj legendar, mult îndrăgit de copii, care se cheamă Moş Crăciun. El vine dintr-un văzduh al său, care poate fi sus în cer sau undeva pe la Polul Nord, se strecoară pe furiş, noaptea, în casele creştinilor, purtând cu el nelipsitul sac din care copiii cuminţi vor primi daruri. Fiecare din noi are o vârstă la care crede că Moş Crăciun există cu adevărat, iar când începe să nu mai creadă, nu-i pare rău: a rămas în el amintirea suavă a bătrânului cu barbă albă, tunică roşiatică şi glugă cu moţ, bun, blând şi darnic, care-i va hrăni pe viaţă nostalgiile purităţii sufleteşti. Comuniştii atei n-au fost în stare să-l alunge, dar i-au schimbat numele în „Moş Gerilă”; în tot acest timp, Biserica a fost singura instituţie care a continuat să-l cheme pe Moş Crăciun cu numele lui adevărat, aşa cum era el, de veacuri, în conştiinţa poporului român; şi e păcat că în zilele noastre se încearcă „demitizarea” lui Moş Crăciun prin apariţia unor „crăciuni” caricaturizaţi sau a unor tinere decoltate care-şi spun „crăciuniţe”; să fie oare democraţia vinovată de lipsa bunului gust şi a bunului simţ?

Pe de altă parte, Crăciunul e singura sărbătoare care are şi un Ajun cu totul aparte; e atât de special încât, prin contaminare de la Moş Crăciun, a căpătat şi el un nume: Moş Ajun. Îl întâlnim mai ales în colinde:

„Bună dimineaţa la Moş Ajun! ”
sau: „În seara de Moş Ajun
Toţi copiii se adun-
Şi ascultă cu folos
Ce se spune de Hristos”.

Cititi articolul integral de la sursa, de pe CrestinOrtodox:, despre Craciun si Nasterea Domnului: http://www.crestinortodox.ro/craciun/craciun-ortodox/craciunul-150758.html