Anxietatea este un concept complex, fiind privită fie ca o tulburare de dispoziţie, fie ca o reacţie la stres sau uneori numai ca o componentă cognitivă. Ca stare de dispoziţie sau emoţională, anxietatea se referă de obicei la starea de frică, de aprehensiune, nervozitate, panică, nelinişte, tensiune şi agitaţie.

Manifestările sale somatice cuprind o paletă largă de simptome cum ar fi tremor, cefalee, transpiraţii, creşteri ale tensiunii arteriale, precum şi modificări ale altor indicatori psihofiziologici, ca frecvenţa cardiacă, tonusul muscular şi conductanţa pielii.

Anxietatea şi teama sunt într-un anumit sens similare, ambele fiind reprezentate printr-un sentiment de spaimă şi aprehensiune, ceea ce a condus la numeroase confuzii şi dispute,

unii cercetători considerând că teama face parte din anxietate şi că nu se poate face o distincţie clară între cele două stări, alţii considerând dimpotrivă, că acestea sunt fenomene separate, distincte.

Distincţia între teamă şi anxietate a mai fost făcută şi pe baza altor elemente: prezenţa sau absenţa unei ameninţări determinate, gradul în care răspunsul la ameninţare este corelat cu periculozitatea ei şi potenţialul adaptativ al acestui răspuns. În acest sens, teama se referă la un răspuns adaptativ adecvat, iar anxietatea este reprezentată de reacţii mai puţin realiste, inadecvate.

Anxietatea patologică apare atunci când funcţionalitatea zilnică este afectată de reacţii inadecvate la conflicte interioare sau la anticiparea unei potenţiale ameninţări. Aceste reacţii exagerate pot fi cuantificate în termeni de intensitate sau durată şi includ gânduri reprimate, răspunsuri condiţionate negativ, pattern-uri de gândire negative, strategii de adaptare ineficiente şi un tonus neurovegetativ simpatic crescut.

     Teoriile ataşamentului, ale învăţării sociale, ale dezvoltării schemelor cognitive sociale susţin că un copil învaţă comportamentele, atitudinile şi convingerile din modul cum părinţii interacţionează cu el, din mesajele pe care aceştia le transmit, din modelul lor comportamental şi din modul cum îi structurează şi direcţionează interacţiunile sociale în afara familiei.

Tulburările anxioase conţin panica fără agorafobie, panica cu agorafobie, agorafobia fără istoric de panică, fobia specifică, fobia specială, tulburarea obsesivo-compulsivă, stresul post traumatic, stresul acut, anxietatea generalizată, tulburarea anxioasă datorată unei condiţii medicale generale, tulburarea anxioasă indusă de o substanţă şi tulburarea anxioasă fără altă specificaţie. 

Tulburările anxioase ale copilăriei reprezintă o categorie ce include următoarele trei forme de manifestare la copil (Cucu-Ciuhan, 2000):

• anxietatea de separaţie;
• tulburea evitantă a copilăriei;
• anxietatea excesivă.

În primele două categorii anxietatea este centrată pe situaţii specifice; în cea de-a treia categorie, anxietatea este generalizată la o varietate de situaţii.

Anxietatea de separaţie se caracterizează printr-o anxietate excesivă în legătură cu separarea de cei de care copilul este ataşat, mergând până la panică; reacţia depăşeşte pe cea aşteptată la nivelul de dezvoltare al copilului. 

Tulburarea evitantă a copilăriei se manifestă printr-o timiditate excesivă la contactul cu persoane nonfamiliare, care este de suficientă severitate pentru a interfera cu activitatea socială în relaţiile cu egalii, pe o durată de cel puţin 6 luni. Această timiditate este cuplată cu dorinţa clară de implicare socială cu oameni familiari; relaţiile cu membrii familiei şi cu alte persoane familiare sunt calde şi satisfăcătoare.

Copilul care suferă de anxietate excesivă tinde să fie extrem de sfios, se teme de evenimentele viitoare, cum ar fi examinările, posibilitatea unei vătămări sau includerea în activităţile de grup ale egalilor, se teme în legătură cu satisfacerea aşteptărilor, cum ar fi punctualitatea, respectarea dispoziţiilor date, efectuarea unei activităţi de rutină şi este extrem de preocupat de comportamentul său anterior.

 Fragment din cartea Psihodiagnoza şi evaluarea clinică a copilului şi adolescentului, autor Steliana Rizeanu.