Cum alegi o pompă submersibilă pentru un puț de mare adâncime și factorii tehnici decisivi
Accesul la o sursă proprie de apă reprezintă un pas major spre independența energetică și confortul unei locuințe, mai ales în zonele unde rețeaua publică este inexistentă sau instabilă. Forajele de mare adâncime sunt soluția tehnică preferată pentru a obține o apă curată, filtrată natural de straturile geologice, și un debit constant indiferent de anotimp. Totuși, aducerea apei de la zeci sau sute de metri adâncime până la robinetul din bucătărie necesită un echipament performant, capabil să învingă presiunea hidrostatică uriașă.
Sistemul de alimentare cu apă se bazează pe o componentă critică, motorul întregii instalații, care trebuie selectat pe baza unor calcule matematice precise, nu doar după puterea motorului. O greșeală în etapa de dimensionare duce frecvent la arderea prematură a motorului, la un consum exagerat de energie electrică sau la o presiune insuficientă la etajele superioare ale casei.
Provocarea constă în echilibrarea a doi parametri hidraulici esențiali care apar pe graficul de performanță al oricărui producător. Este vorba despre debitul necesar consumatorilor din casă și înălțimea de pompare, adică presiunea necesară pentru a ridica apa și a o menține la o valoare constantă în instalație.
Căutarea echipamentului ideal implică analiza ofertei tehnice, iar integrarea corectă în sistem a unui produs precum o pompa submersibilă pentru puț va asigura longevitatea forajului. Modelele dedicate puțurilor de mare adâncime sunt construite diferit față de cele pentru fântâni, având o formă tubulară, alungită, și etaje multiple de pompare pentru a genera presiunea necesară.
Calcularea corectă a înălțimii de pompare
Primul parametru tehnic pe care trebuie să îl stabilești este înălțimea manometrică totală (H). Aceasta nu este egală doar cu adâncimea puțului. Valoarea finală rezultă din însumarea a trei componente distincte care influențează efortul depus de motor.
Trebuie să aduni adâncimea de la care trage pompa (nivelul dinamic al apei, nu fundul puțului) până la suprafață. Apoi, adaugi înălțimea geometrică a casei, adică distanța de la sol până la cel mai înalt consumator (de exemplu, dușul de la etajul 1). Ultimul element, adesea ignorat, este presiunea pe care vrei să o ai la robinet. Uzual, se dorește o presiune de 2-3 bari, ceea ce echivalează cu încă 20-30 de metri coloană de apă în calculul final. Pierderile de presiune pe conductă, cauzate de frecare, coturi și filtre, se adaugă și ele la acest total.
Estimarea debitului necesar pentru gospodărie
Debitul (Q) reprezintă volumul de apă pe care pompa îl poate livra într-o unitate de timp. Alegerea se face în funcție de numărul de persoane și de punctele de consum care ar putea funcționa simultan. O familie cu 4 membri care folosește simultan un duș, o mașină de spălat și un robinet de bucătărie are nevoie de un debit instantaneu de aproximativ 2-3 metri cubi pe oră.
Dacă planifici să uzi și grădina folosind aceeași sursă, necesarul de debit crește considerabil. Sistemele de irigații automatizate sunt mari consumatori și necesită volume mari de apă livrate într-un timp scurt. Pompa trebuie să poată acoperi acest vârf de consum fără a intra în regim de cavitație sau fără a scădea drastic presiunea în casă.
Rezistența la nisip și materialele de construcție
Forajele noi sau cele executate în soluri nisipoase prezintă riscul antrenării particulelor abrazive. Nisipul este inamicul numărul unu al turbinelor. La viteze mari de rotație, particulele de cuarț acționează ca un șmirghel, distrugând rapid paletele rotorului și difuzoarele.
Pentru puțurile de adâncime, specialiștii recomandă pompe cu turbine flotante. Această tehnologie permite turbinelor să aibă o ușoară mișcare axială, lăsând spațiu particulelor de nisip să treacă fără a bloca mecanismul. De asemenea, materialele precum oțelul inoxidabil sau policarbonatul armat cu fibră de sticlă oferă o rezistență superioară la coroziune și abraziune.
Importanța diametrului și a răcirii motorului
Pompele submersibile pentru foraje sunt standardizate în funcție de diametrul puțului, cele mai comune fiind cele de 4 inch (aproximativ 100 mm) sau 3 inch pentru tubulaturi mai înguste. Este vital să lași un spațiu inelar suficient între corpul pompei și peretele tubului forat.
Apa care curge pe lângă motor are rolul de a-l răci. Dacă pompa intră prea fix în țeavă sau dacă diametrul forajului este mult prea mare comparativ cu pompa (fără a monta o manta de răcire), viteza apei în jurul motorului scade. Acest lucru duce la supraîncălzire și scurtează durata de viață a bobinajului.
Protecțiile electrice și automatizarea
O pompă instalată la 80 de metri adâncime este greu de scos pentru reparații. Protejarea ei devine o prioritate economică.
-
Senzorii de nivel: Previn funcționarea "pe uscat" în cazul în care stratul acvifer scade sub nivelul admis. Funcționarea fără apă, chiar și pentru câteva secunde, poate distruge etanșările mecanice.
-
Tabloul de comandă: Trebuie să includă protecție termică la suprasarcină și protecție la variațiile de tensiune. Cablurile electrice lungi generează căderi de tensiune, așa că secțiunea cablului trebuie calculată corect în funcție de lungime și puterea motorului.
-
Supapa de sens: Montată pe refularea pompei, aceasta împiedică golirea coloanei de apă înapoi în puț la oprirea motorului, protejând turbina de șocuri hidraulice (lovitura de berbec) la repornire.
Alegerea corectă implică o analiză atentă a fișei tehnice a forajului și a nevoilor reale de consum. Un echipament corect dimensionat va funcționa în punctul său de eficiență maximă, consumând mai puțin curent și oferind presiunea dorită ani la rând, fără intervenții costisitoare.
