Este interesant să auzi oamenii vorbind despre joacă. În timp ce știm cu toții ce este jocul atunci când îl vedem, unii vorbesc despre el ca o modalitate de învățare a copiilor mici. Ca un catalizator pentru creșterea cooperării, relațiilor interpersonale, coordonării și ca fiind chiar baza pentru succesului in viata. Din pacate, există în continuare persoane care consideră că jocul este banal, ca este o pauza de la lucrurile pe care copiii ar trebui să le facă, si anume, temele.

Ambele părți consideră că opinia lor afirmă de ce au nevoie copiii pentru a deveni adulți de succes.

Întrebați-i pe copii de ce se joacă și ajungem la miezul problemei. Vă vor spune: „Ma joc pentru că mă distrez, imi place să petrec timp cu prietenii, pentru că îmi place”. Pentru un copil, joaca este pur și simplu o alegere pe care o face, care este distractivă, plăcută și motivată de sine. Deși este posibil ca timpul să fie planificat, activitățile care se petrec în timpul jocului sunt rareori planificate. Jocul se desfășoară pur și simplu.

Jocul este timpul in care copiii nu mai sunt sub îndrumarea adulților. Acest timp este bazat pe simțul copilului despre ceea ce este real și ce este important și relevant.
Jocul este exasperant pentru unii, deoarece consideră că nu sunt îndeplinite obiective cantitative pentru adulți. Copiii sunt adesea direcționați catre jocuri video ca o modalitate de a se juca, tinandu-i „în siguranță acasă”. Totuși, aceste activități nu au un accent experiențial atât de iubit și de amintit cu drag de părinții și bunici.
Apăsarea pe un ecran luminat nu oferă sunetul și experiența de a sări în grămezi de frunze, de a alerga prin pădure sau de a aduna pietre si a descoperi mici creaturi. Jocurile online nu oferă concurența, gândirea strategică și încântarea pe care o ofera joaca dintr-un parc. Saltul unui personaj pe o liana într-un joc video nu oferă viteza sau conditia fizică pe care o poate experimenta un copil care se joaca pe leagăn sau tobogan. De fapt, studiile de la Universitatea din Montreal sugerează că prea multe ore de jocuri video pot avea efecte adverse asupra creierului, iar în timp ce jucătorii video pot manifesta „abilități eficiente de atenție vizuală, sunt de asemenea mult mai susceptibili să utilizeze strategii de navigare pe care se bazează sistemul de recompensare a creierului (nucleul caudat) și nu sistemul de memorie spațială a creierului (hipocondrul).
Jocul fizic oferă oportunități de a dezvolta abilități motrice fine și brute, de a promova dezvoltarea musculară, coordonare și condiționare fizică. Jocul fizic promovează, de asemenea, rezistența.
Jocul fizic și dezvoltarea sunt esențiale pentru educație, pe lângă faptul că le oferă copiilor timp să consume energia stocată și să își reorienteze efortul în mediul academic.
Crearea lucrurilor cu obiectele găsite, joacă un rol esențial în învățare și poate identifica abilități care duc la construitori, artiști, marketeri și alte ocupații creative. Jocul constructiv permite experimentarea, cauza și efectul, eșecul care duce la noi abordări ale unei probleme și controlul asupra mediului din jurul lor.
Jocul este într-adevăr un curriculum în sine și o foaie de parcurs pentru creativitate și învățare. Pur și simplu spus, când copiii se joacă, ei învață. Copiii care se joacă învață mai bine academic.
Jocul încurajează creativitatea, cooperarea, inovația și conștientizarea de sine. Jocul ne dezvoltă și ne pregătește pentru viața reală într-un mod în care nici o altă activitate sau curriculum nu poate.
Trebuie să continuăm să pledăm, să apărăm, să dezvoltăm și să promovăm un comportament și oportunități jucăușe, continuând să învățăm despre joc, pledând pentru el în școlile și parcurile noastre și implicându-ne în comportament jucăuș de-a lungul vieții noastre.