Comunicate de Afaceri

Conflictele și medierea

Majoritatea dintre noi avem o percepţie negativă asupra conflictului, vedem doar partea lui distructivă, lezarea psihică, spirituală şi chiar fizică, a persoanelor implicate în conflict.

Conflictul poate fi și o forţă care ne împinge pe calea dezvoltării personale, poate creşte motivaţia pentru schimbare, creşte coeziunea grupului după soluţionarea comună a conflictelor, poate fi şi o forţă motrice esenţială pentru evoluţia socială.

Putem identifica trei etape în evoluția conflictului, respectiv etapa premergătoare, când sunt sesizate conflictele latente sau deja manifeste fără însă să fie evaluate ca fiind negative, etapa de escaladare când se pune în mişcare o dinamică specifică care acutizează conflictul și etapa de rezolvare, când se încearcă găsirea unei soluţii, negocierea unui compromis, facilitarea convieţuirii.

Ultimă etapă în evoluția unui conflict, negocierea pentru ajungerea la un compromis, implică acțiunea de mediere a conflictului. Fundația pentru schimbări democratice, FDC 2009 definea conflictul ca ceva ce apare adesea copleşitor, confuz şi de nerezolvat, atât pentru cei implicaţi, dar şi pentru cei potenţial implicaţi, fapt pentru care este nevoie de o terță persoană, din exterioar, care să asigure acest proces al medierii.

În cartea Medierea pe înţelesul tuturor de Michiela Poenaru, Editura ePUBLISHERS, 2013, medierea este definită ca un ansamblu de tactici, tehnici şi mijloace prin care părţile afla- te în conflict sunt ghidate, într-un cadru legal, de către un mediator autorizat, să-şi armonizeze interesele şi astfel să găsească singure cea mai bună soluţie pentru conflictul în care se află. Poate fi vorba de un conflict care a ajuns în faţa instanţei de judecată sau nu. O serie întreagă de situaţii conflictuale care până acum se soluţionau numai în sala de judecată, acum se rezolvă prin mediere.

Trăsătura definitorie a procesul de mediere este aceea a rezolvării conflictelor pe cale amiabilă, total diferit de procesul în instanță, unde o terță persoană decide pentru părțile implicate în conflict și scopul e de a face dreptate prin acordarea unuia sau altuia de dreptate în detrimentul celuilalt. Este o formă violentă, în care părțile, asistate sau reprezentate de avocat, caută să arate că dreptatea este doar într-o direcție sau în alta. La mediere se trece peste învinovățiri și se caută liantul între cei implicați în conflict.

Poate părea utopic și puțin nesatisfăcător, pentru că nicio persoană nu vrea să fie păgubită sau să se simtă înșelată, în ciuda atitudinilor neconflictuale, de colaborare și împăciuitoare. 

Cel mai ușor se poate rezolva un conflict prin atitudini deschise și sincere, mai puțin importantă fiind gravitatea faptelor care au dus la diferende. Când vine vorba de sinceritate și de înlăturarea dubiilor, o procedură facilă este evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf. Aceasta se bucură de aceleași caracteristici ca medirea, unde o a treia persoană, de această dată un psiholog, în condiții de intimitate și numai cu acordul persoanelor examinate, caută să aducă lumină asupra cauzelor care au dus la neînțelegeri ce au escaladat în adevărate conflicte.

Dacă medierea este mai puțin tracasantă decât procedura în justiție, examinarea poligraf este mult mai eficientă în aflarea adevărului decât efortul de a încerca să accepți ceva asupra căruia ai îndoieli, plus că legea privind medierea şi organizarea profesiei de mediator prevede că persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.

Social Media
Vezi toate articolele autorului: BeinTop

Cauta

Categorii populare