Reporter: Când te-ai apucat de handmade, și de ce?

Dana: Am învățat să lucrez în copilărie, aveam până-n 10 ani. Bunica mea din partea tatălui, „mamaie munte” - așa îi spuneam eu, lucra mereu: torcea, țesea, croșeta, tricota. Îmi amintesc căsuța cu perdeluțe și cearceafuri tivite cu dantelă făcută de ea. I-am spus într-o zi să-mi arate și mie, mi-a pus vreo 10 ochiuri pe andrele și m-a învățat. Știu că din 10 am făcut 20, și că am strâns așa de tare ața că nu mai puteam mișca nimic. Dar acela a fost începutul...De croșetat, am învățat la școală, doar pașii de bază. În perioada adolescenței mele se purtau tricotajele. Mi-am făcut un pulover gros din lână netoarsă care avea pe toată partea din față un cățel alb. Apoi o perioadă de timp nu am mai lucrat. Până într-o zi când mi-am pierdut fularul preferat.Mi-l cumpărasem de la New York, era ca o eșarfă cu glugă (țineam tare mult la el)! Și cum n-am găsit nicăieri , am zis că trebuie să-mi fac eu. Între timp apăruse internetul în viața noastră și acolo am găsit multe modele și tutoriale din care m-am inspirat. 

Așa am descoperit corșetatul care a devenit o mare pasiune!

Reporter: Ce reacție au avut familia și prietenii când au aflat de această pasiune a ta?

Dana: Deși cei din familie mă mai văzuseră migălind la câte ceva din când în când tot s-au mirat. prietenii și mai și... Toți mă întrebau ce legătură are aviația cu croșetatul. E simplu: frumusețe și culoare!În timp s-au obișnuit. Mai ales că nici în concedii nu mă despart de croșetă. Pur și simplu mă relaxez lucrând. Așa că în mașină, pe plajă, la cafea dimineața, chiar și în avion atunci când sunt pasager, de cele mai multe ori croșetez.

Reporter: Cât timp îți ia pentru a realiza un produs?

Dana: Depinde foarte mult de produs și de mărimea proiectului. De la câteva ore pentru o brățară sau o decorațiune de Crăciun, până la zile sau chiar săptămâni pentru o bluză sau o jachetă. Recordul de timp l-am stabilit când mi-am făcut un pardesiu, a durat aproape un an! Însă l-am lucrat în timpul liber printre zboruri și alte proiecte mai mici. Așa că nu există o durată anume de execuție. Îmi amintesc că eram pe plajă, am găsit o piatră drăguță și am „îmbrăcat-o” cu niște resturi de fire de la bluza pe care o lucram în momentul acela. A devenit un cadou inedit pentru proprietarii vilei unde eram cazată, care au fost încântați de așa suvenir.Deci, asta este frumusețea lucrului de mână. Posibilitățile de exprimare sunt infinite. Doar trebuie sa îți lași imaginația să... zboare!

Reporter: Cum îmbini job-ul cu această pasiune?

Dana: Îmi iubesc meseria și o consider cea mai frumoasă din lume. Iubesc și avioanele, le consider însuflețite, toate au nume și desigur, am și eu unul preferat. Acolo sus printre nori găsesc culori și nuanțe care mă inspiră pentru lucrările mele. Le-am „pus” în șaluri, în accesorii sau în rochii de vară.Apusurile și răsăriturile văzute din avion, încă mă impresionează chiar și după atâția ani de zbor. În perioada de vară când zborurile sunt mai multe, nu prea am timp pentru croșetat. Așa că zilele libere, concediile sau zilele mai puțin aglomerate, le dedic pasiunii mele.

Reporter: Faci parte dintr-o comunitate de acest gen?

Dana: Sunt înscrisă în diverse grupuri de croșetat sau de handmade unde pot face schimb de idei și de experiență cu cei  pasionați de acest domeniu.  

Reporter: Ai participat la concursuri sau evenimente dedicate crochet-ului? 

Dana: Nu am participat la concursuri însă am descoperit ceva foarte drăguț la Viena, într-o cafenea din parcul de la Schonbrunn. Aveau „cutii pentru croșetat” care conțineau ață, croșete și câteva instrucțiuni. Cât timp savurai cafeaua puteai crea un fluture, o floare cu care să împodobești stâlpii îmbrăcați în hăinuțe croșetate.  

Reporter: Ce sfaturi ai avea pentru cei care nu au curajul sa își îndeplinească visele?

Dana: Cel mai bun  sfat este ca fiecare să facă așa cum simte. Suntem diferiți, gândim și simțim diferit. Însă este păcat să renunți la un vis, indiferent că este vorba de un job sau o pasiune. Este important să visezi, dar și să-ți urmezi visul. De altfel pagina mea de Facebook se numește Dannys Dream Crochet, tocmai pentru că exprima visul de a avea un colțișor unde să-mi expun creațiile și de asemenea un loc unde ceilalți să poată găsi ceva la care au visat. Inspirație pentru un vis, pentru casă sau pentru suflet...