Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine.
Intre aceste incalcari predomina cele savarsite de subiectele impozabile si taxabile animate de dorinta de a plati cat mai putin statului taxe si impozitele datorate, dar si de a se sustrage stablirii, verficari si urmarii fiscale.
Dar aceste incalcari ale legislatiei pot fi savarsite si de functionari publici cu atributii fiscale, vamale, si de control financiar, cu consecinte de evaziune fiscala.
In realitatea economica si ascensiunea fenomenului de frauda de impozit, in doctrina fiscala contemporana este afirmat dezideratul public al \"colaborarii loiale dintre contribuabil si fisc in scopul stabilirii conforme a taxelor si impozitelor si a altor venituri necesare constituirii fondurilor banesti de interes public.
Tot in doctrina de specialitate se sustine ca sustragerea materiei impozabile si incalcarea egalitatii in fata impozitului pot fi nu numai ilegale, ci si legale, existand deci o evaziune fiscala ilegala si o evaziune fiscala legala.
Evaziunea fiscala ilegala cuprinde, incontestabil, actele comisive si omisive savarsite de subiectele impozabile sau taxabile, care reprezinta incalcarii neavenite si sanctionabile ale legislatiei fiscale datorita consecintelor lor financiare negative.
Evaziunea fiscala legala se produce prin aplicarea unor norme de venituri impozabile mijlocii, prin scaderea unor procente forfetare de cheltuieli la calculul veniturilor impozabile, prin scaderea din profiturile reale ale contribuabililor a unor cheltuieli investitionale, de sponsorizare cultural/sportive etc.
In aceste situatii si in altele asemanatoare, contribuabilii care efectueaza cheltuielii prestabilite, ca si contribuabilii carora li se admit la scaderea din profiturile reale cheltuieli investitionale, de sponzorizare etc., ajung sa plateasca impozite mai mici decit cele care s-ar calcula in functie de veniturile si cheltuielile lor reale datorate procedeelor legale de calcul al veniturilor impozabile, ca si in ultimele cazuri datorita micsorarii legale a profiturilor impozabile prin exceptarea legala a anumitor cheltuieli la calculul acestor profituri.
In acelasi timp este semnalabil ca in alte cazuri, acest concept contravine necesitatii de protectie fiscala a investitiilor, a sponsorizarii etc., care se alatura rational altor scutiri sau exceptii protectoare, atit de frecvente in legislatiile fiscale nationale incat unele dintre ele au devenit valori constante ale politicii fiscale moderne.
Evaziunii fiscala este consacarata in statul nostru prin legea privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicata in M. Of. Nr. 672/27.07.2005, care prevede ca aceasta evaziune “reprezinta sustragerea prin orice mijloace, in intergime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare, de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine avand calitatea de contribuabili”.

Caracterizarea legala a evaziunii fiscale frauduloase a fost instituita datorita necesitatii combaterii evolutiei ascendente a acestei evaziuni in conditiile liberalizatoare actuale ale tranzitiei la economia de piata in statul nostru.
Combaterea evaziunii fiscale este conceputa si urmarita dupa cum rezulta din intregul cuprins al legii de specialitate - prin actiuni atit preventive, cit si de sanctionare.
Cu scopul de a preveni savarsirea faptelor si omisiunilor de evaziune fiscala, legea de specialitate reitereaza din legislatia noastra obligatiile ce revin contribuabililor de a avea autorizatii oficiale pentru activitatiile generatoare de venituri impozabile, de a se inregistra la organele fiscale locale, de a declara acestor organe, cu sinceritate, atit veniturile si bunurile impozabile, cit si datele privind sediul, unitatile, magazinele si celelate locuri de desfacere, productie, comercializare, producatoare de venituri, de a intocmi registrele si celelalte documente legal prevazute, de a permite si inlesni controlul fiscal, de a calcula corect-in cazurile incerdintate legale-impozitele si taxele datorate si de a plati la termenele legale bugetului sau fondului banesc beneficiar.
In scopul atit preventiv, cit si sanctionator, legea de specialitate a instituit calificarea infractionala si pedepsirea, in conformitate cu codul penal, cu pedepse privative de libertate a celor mai grave fapte de evaziune fiscala. Alaturat acestora si in acelasi scop sunt calificate si sanctionate contraventional faptele si omisiunile de evaziune fiscala avind un grad ridicat de pericoluzitate sociala mai redusa decit al infractiunilor.
Scopul preventiv si sanctionator al acestei regelmentari de specialitate se vadeste si prin aceea ca ea urmareste protectia realizarii conforme a veniturilor intregului buget public national, cuprinzand bugetul de stat, bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat, precum si ale fondurilor banesti speciale aprobate anual alaturat bugetului de stat, sanctionand identic toate sustragerile de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor ce reprezinta venituri de interes public.
In acelasi timp, este reamarcabil ca regimul sanctionator este extins vizand toate categoriile de contribuabili, respectiv persoanele fizice si juridice romane sau straine care au calitatea de subiecte impozabile, taxabile ori debitoare ale altor creante banesti de interes public.
Cu aceasta extindere a cuprinsului legal al evaziunii fiscale, aplicarea hotarata a regimului juridic sanctionator identic pentru toti debitorii creantelor banesti de inters public poate contribui eficient la indeplinirea dezideratului actual de combatere a evaziunii fiscale din Romania.
Caracterizarea acestor cazuri ca sustrageri de la impunere sau ca inegalitati in fata impozitului este afirmata fara a se avea in vedere ca datorita procedeelor de venituri impozabile mijlocii si cotelor forfetare de cheltuieli, alti contribuabili, care obtin venituri reale mai mici decit cele mijlocii normate ori efectueaza cheltuieli reale mai mari decit cotele forfetare de cheltuieli, ajung sa plateasca impozite mai mari decit cele ce s-ar calcula in raport cu venituri reale si respectiv cu cheltuielile reale.
Neindeplinirea voita de catre contribuabili a obligatiilor fiscale legale, “daca se vorbeste intr-adevar de frauda, se vorbeste in aceeasi masura de frauda legala sau legitima, de frauda ilegala, de evaziune internationala, de evaziune legala, de evaziune ilegala, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fata impozitului, de libertatea alegerii cai celei mai putin impozitate sau subestimarea fiscala, frauda la lege sau economia subterana”.
Concomitenta asa numitelor sustrageri legale de la impunere cu platile, tot in virtutea procedeelor legale mai mari de impozit, chiar daca nu sunt de proportii egale, pune sub semnul intrebarii utilitatea, fie si numai teoretica, a conecptului de evaziune fiscala.
Multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca si, sau mai ales, povara acestor obligatii au facut sa stimuleze, ingeniozitatea contribuabililor in a inventa procedee diverse de eludare a obligatiilor fiscale.
“Evaziunea fiscala a fost intotdeauna in special activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor, ii atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc”
Evaziunea fiscala este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maxima importanta cu care Romania de astazi se confrunta si ale carui consecinte nedorite cauta sa le limiteze cat mai mult, eradicarea fiind, practic imposibila. Efectele evaziunii fiscale se repercuteaza direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni in mecanismul pietii si poate contribui la inechitati (marirea lor) sociale datorate “accesului” si “inclinatiei” diferite la evaziunea fiscala din partea contribuabililor.
Daca nu ar fi decat aceste “rele” aduse de evaziunea fiscala, dar ele nu se rezuma la atat, si statul ar trebui sa se preocupe sistematic si eficient de preantampinarea si limitarea fenomenului evaziunii fiscale.
Cu toate acestea, statul prin puterile publice, poate si sa incite la evaziune fiscala urmarind, in principal, doua scopuri:
- un scop “pozitiv” argumentat de dorinta (intentia) de a stimula formarea capitalului;
si
- un scop”negativ” reflectat in sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu toate riscurile ce decurg din astfel de practici.
De aici desprindem chiar rolul evaziunii fiscale ca element, dorit sau nu, al politicii fiscale, decurgand direct din cel al fiscalitatii, in general. “Unul din secretele japonezilor in ce priveste formarea capitalului este evaziunea fiscala care este incurajata oficial. In mod legal un japonez adult este scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de cinci ori mai multe conturi de acest fel decat numarul populatiei, inclusiv copiii. Din aceasta cauza au rata cea mai mare de formare a capitalului. Pe aceasta baza autorul citat continua cu prescrierea urmatoarei retete:” Orice tara care vrea sa fie competitiva intr-o era antreprenoriala trebuie sa-si construiasca un sistem de impozite de tipul celui japonez care, printr-o atitudine de ipocrizie semioficiala, incurajeaza formarea capitalului.
“Interventia” statului in mentinerea unui anumit grad de evaziune fiscala, trebuie analizata prin prisma raportului dintre efect (formarea capitalului) si eforturi (o mare risipa de resurse, bugetare sau nu, crearea de inechitate in veniturile disponibile ale contribuabililor etc.). De asemenea, trebuie sa se tina seama ca efectul benefic al interventiei statului, in special sub raportul legislativ, este direct, imediat si, ca sa spunem asa, vizibil, in timp ce efectele nefaste ale evaziunii fiscale sunt treptate si indirecte, neperceptibile.

FORMELE EVAZIUNII FISCALE
a) Evaziunea fiscala legala reprezinta actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgand la o combinatie neprevazuta a acesteia. Aceasta forma de evaziune nu este posibila decat atunci cand legea este lacunara sau prezinta inadvertente. Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cand o anumita parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este sustrasa de la impozitare datorita modului in care legislatia fiscala dispune stabilirea obiectivului impozabil.
Contribuabilii gasesc anumite mijloace, si exploatand insuficientele legislatiei le eludeaza in mod legal, sustragandu-se in totalitate sau in parte platii impozitelor, tocmai datorita unei insuficiente a legislatiei. In acest fel contribuabilii raman in limita drepturilor lor, fara putinta de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apara decat printr-o legislatie clara, precisa.
Cele mai frecvente cazuri de evaziune in care se uzeaza de interpretarea favorabila a legislatiei fiscale, sunt:
a) constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva, in cuantum mai mare decat cel ce se justifica din punct de vedere economic, micsorand astfel veniturile impozabile;
b) practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat in achizitii de masini si echipamente tehnice pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, masura care este menita sa stimuleze acumularea;
c) asocierile de familie, precum si societatile oculte dintre sotia si copiii intreprinzatorului si acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separata a acestora, repartizarea separata a venitulor pe fiecare asociat ducand la micsorarea sarcinilor ficale;
d) venitul total al membrilor familiei poate fi impartit in mod egal intre acestia, indiferent de contributia fiecaruia la realizarea lui, pe aceasta cale obtinandu-se o diminuare a cuantumului impozitului pe venit, care este datorat statului;

e) constituirea unor depozite de pastrare si administrare de catre parinte (tutore) a unor fonduri in favoarea copilului minor. In acest caz desi venitul aferent depozitului este supus impunerii, impozitul platit este mai mic in comparatie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat;
f) folosirea in anumite limite, a prevederilor legale cu privire a donatiilor filantropice, indiferent daca acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei parti din veniturile realizate de la impunere;
g) un contribuabil are posibilitatea sa opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, fie pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporatie. Optand pentru cel de al doilea regim fiscal, contribuabilul realizeaza o importanta sustragere din venitul impozabil deoarece sistemul de impunere al corporatiilor cuprinde numeroase facilitati care duc la o substantiala reducere a sarcinilor fiscale;
h) luarea in considerare a unor facilitati legale cu privire la excluderea din masa impozabila a cheltuielilor cu munca vie, cu pregatirea profesionala si practica in productie, a sumelor platite pentru contracte de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national;
i) scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama sau publicitate, indiferent daca au fost facute sau nu;
j) interpretarea favorabila a dispozitiilor legale care prevad importante facilitati pentru contributiile la sprijinirea activitatilor sociale, culturale, stiintifice si sportive.
Legea 12/1991 privind impozitul pe profit (M.O. nr.25 din 31.01.1991) reglementeaza cheltuielile care se scad din veniturile incasate in vederea diminuarii profitului. Aceasta lista a fost modificata in anexa 1, la Hotararea guvernului nr. 804 din 30.11.1991.
Interpretarea favorabila a acestor dispozitii ce acorda scutiri de impozit pe diferite perioade de la infiintarea societatii in functie de profil a dus la infiintarea unui numar deosebit de mare de societati cu profil comercial in scopul evaziunii fiscale.
b) Evaziunea fiscala ilicita, spre deosebire de cea legala, se savarseste prin calcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunerea. In acest caz contribuabilul violeaza prescriptia legala cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului.
Evaziunea fiscala este frauduloasa cand contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei in baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului.
In general este greu sa se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practic nelimitate. In activitatea fiscala exista insa forme care se regasesc mai frecvent:
- intocmirea de declaratii false ;
- intocmirea de documente de plati fictive ;
- alcatuirea de registre contabile nereale;
- nedeclararea materiei impozabile;
- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
- executarea de registre de evidente duble, un exemplar real si altul fictiv;
- diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin inregistrarea in cheltuielile unitatii a unor cheltuieli neefectuate in realitate;
- vanzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vanzare efectiva, care ascund operatiunile reale supuse impozitarii;
- falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventie intre patron si contabilul sef, ei fiind astfel tinuti sa raspunda solidar pentru fapta comisa.
Micsorarea incasarilor bugetare din impozite, datorita evaziunii fiscale, este o problema acuta si frecventa, marimea acestora nefiind deloc neglijabila.
Romania este din pacate in categoria tarilor care nu au adoptat politici fiscale, iar rezultatele sunt evidente in ceea ce priveste proliferarea unei economii subterane importante si in consecinta, colectarea insuficienta a veniturilor statului.

Pe plan macroeconomic se observa o crestere a prelevarilor obligatorii, descurajarea dorintei de a munci si de a economisi. Aceasta deoarece marirea ratei de impunere de la un anumit punct limita stimularea agentilor economici, descurajeaza realizarea de investitii, ingusteaza bazele de impozitare.
Totodata printr-o rata de impozitare peste o anumita limita, se pot antrena si actiuni de evaziune fiscala ca si orientarea spre activitati ce beneficiaza de avantaje fiscale, fraude fiscale, diminuarea PIB si scaderea incasarilor fiscale.

Tipuri de fraude fiscale:

a. Frauda pe termen lung – un agent economic care si-a creat in timp o buna reputatie prin comportament si rezultate inceceteaza brusc platile, se declara in faliment dupa ce in prealabil a transferat profitul in alta tara;
b. Frauda pe termen scurt – o noua intreprindere infiintata inainteaza organelor fiscale o cerere justificata de rambursare de TVA, insa dupa rambursare intreprinderea isi inceteaza activitatea, iar platitorul dispare;
c. Sindromul „ Phoenix „ – o firma ce avea obligatia de plata a TVA se declara in faliment, dar apare o alta firma cu acelasi director;
d. Sindromul „companiilor multiple „ – se inregistreaza mai multe firme, printre care si una fantoma;
e. Manipularile insignifiante – omiterea de la insumare a unor pagini din registrele contabile, inregistrare repetata a unor facturi de intrare, reportare gresita, decont de TVA incorect etc.


MASURI DE COMBATERE A EVAZIUNII FISCALE

Patronatul Roman cere Guvernului Romaniei adoptarea de masuri ferme de reducere a evaziunii fiscale si cresterea veniturilor bugetare. In acest moment actiunile intreprinse in aceasta directie sunt „pompieristice” si vizeaza solutionarea unei anumite cazuistici a momentului.
Pentru obtinerea unor rezultate sustenabile, actiunile ar trebui sa fie derulate in cadrul unei strategii fiscale generale, acceptate de majoritatea formatiunilor politice, pentru asigurarea continuitatii.
Urmare documentarii din domeniul fiscalitatii, Patronatul Roman a constatat ca, abordarea masurilor de combatere a evaziunii fiscale si cresterea gradului de echitate fiscala „sufera” de o anume generalitate, cu referire la deciziile „de la centru” si pierd din vedere „zona locala”, in care se manifesta fenomenul evazionist.
In Romania orice masura „dispusa” la nivel macroeconomic, are la baza doar eficienta teoretica, intr-un context general.
Confirmarea sau infirmarea eficientei scontate a masurilor are loc in cadrul raporturilor fiscale, dintre reprezentantii statului si contribuabili, doar aici se observa efectul deciziilor luate la nivel guvernamental sau a legislativului.
Sesizand acest aspect, masurile, pentru reducerea efectelor evaziunii fiscale si atenuarea impactului acesteia asupra echitatii fiscale, trebuie „desprinse” mai mult din practica fiscala si, vizeaza cu precadere, atenuarea cauzelor de natura subiectiva ale evaziunii fiscale.
Aceste cauze sunt sesizate mai putin la nivel macroeconomic si, chiar daca unele sunt cunoscute, pana in prezent nu au facut obiectul actiunilor guvernamentale. Pentru a avea succes in atenuarea efectelor evaziunii fiscale, directia majora de actiune trebuie sa o constituie anihilarea sau reducerea cauzelor care genereaza fenomenul evazionist: de la cauza la efect.
Patronatul Roman constata lipsa de vointa politica in luarea unor decizii importante, cu referire la infiintarea Tribunalelor fiscale menite sa „rezolve” o parte importanta a cauzelor evaziunii fiscale.
Exista o anumita convergenta a opiniilor teoreticienilor si finantistilor in legatura cu masurile ce ar trebui intreprinse pentru limitarea efectelor evaziunii fiscale. Acestea fac trimitere la:
- reducerea presiunii fiscale,
- cresterea gradului de colectare a impozitelor,
- imbunatatirea legislatiei fiscale,
- sporirea civismului fiscal.
Eficienta acestor masuri este „limitata” de capacitatea institutiilor fiscale de a „veghea” asupra bunei functionari a sistemului fiscal, cu referire la: implementarea legislatiei, controlul modului in care se respecta aceasta si colectarea impozitelor.
Legislatia fiscala (Codul fiscal si Codul de procedura fiscala) „sufera” de o anumita incapacitate in a surprinde toate starile din economie, pe care o sesizeaza si o critica majoritatea acelora care „trateaza” evaziunea fiscala.
Legea este imperfecta si lasa „portite” prin care unii contribuabili scapa de plata unor obligatii fiscale, dar, marea evaziune fiscala este cauzata nu neaparat de „scaparile” din lege ci de … aplicarea legii.
Importanta aparatului fiscal in aplicarea legii, este factor generator de evaziune prin lipsa de fermitate si profesionalism a unora dintre reprezentantii fiscului in aplicarea prevederilor legii sau printr-o „cardasie” vadita cu evazionistii. Metafora „rece ca o lege financiara” exprima cat se poate de sugestiv lipsa de „umanism” a legislatiei in domeniu, prin care statul „atenteaza la buzunarul cetatenilor” in procesului de impozitare a veniturilor sau a averii.
Patronatul Roman nu contesta nevoia de fermitate, atat a legii cat a actiunilor aparatului fiscal la incasarea impozitelor de la contribuabili ci, din contra o sustine. Aplicarea cerintelor principiului de echitate fiscala contribuie, la asigurarea unei desfasurari normale a raporturilor fiscale, la cresterea increderii societatilor comerciale in institutiile statului, la dezvoltarea civismului fiscal si de ce nu, la raporturi sociale sanatoase.
Eficienta combaterii evaziunii fiscale si atenuarea efectelor acesteia asupra echitatii fiscale, este determinata de modul de abordare a actiunilor din partea celor obligati prin lege sa intervina (aparatul fiscal cu sarcini de control), de actiunile concertate ale acestuia, bazate pe strategii, pe studii de impact si programe de lucru.
Nu trebuie inteprinse actiuni conjuncturale de lichidare sau de reducere a cauzelor evaziunii fiscale ci, mai degraba a atenuarii acestora pana la nivelul suportabilitatii. Orice actiune in forta, si fara a fi conjugata in cadrul unei strategii generale de actiune, nu va face altceva decat sa afecteze echilibrele din economie (si asa fragile) si nu va rezolva decat pe termen scurt aspectele legate de evaziune.
Prin excelenta Patronatul Roman, in calitatea sa de reprezentant al unui important segment al intrerinderilor mici si mijlocii ce activeaza in economia romaneasca, apreciaza ca efectele crizei pot fi inlaturate si/sau contracarate prin adoptarea unui pachet de masuri care sa diminueze fenomenul evaziunii fiscale.
Actiunile trebuie derulate pornind de la cauze la efecte, si nu asa cum se procedeaza in prezent, caci, activitatea si atentia aparatului fiscal, este indreptata cu precadere pentru sanctionarea efectelor (un mod firesc de abordare potrivit atributiunilor fiscului), si nu pentru anihilarea sau reducerea cauzelor care au generat acele efecte.

Masurile propuse se refera la:
- asigurarea coerentei si stabilitatii legislative,
- elaborarea studiilor de analiza si prognoza pentru stabilirea directiilor de„miscare” a evaziunii fiscale,
- imbunatatirea managementului unitatilor fiscale,
- cresterea eficientei actiunilor de control fiscal (planificarea si utilizarea eficienta a fondului de timp),
- imbunatatirea tehnicilor de control fiscal (cu accent pe identificarea evaziunii fiscale, valorificarea constatarilor si aplicarea sanctiunilor),
- eliminarea imixtiunii factorului politic in activitatea fiscala )numirea managerilor din sistemul fiscal sa fie realizata pe considerente strict profesionale si nu de natura politica);
- reducerea coruptiei in administratia fiscala si justitie;
- depolitizarea institutiilor de control si profesionalizarea acestora;
- comprimarea tuturor institutiilor de control intr-una singura, inclusiv ca sedii (toate institutiile sa aiba acelasi sediu);
- stabilirea unei agende comune de control pentru evitarea supracontroalelor;
- implicarea statului in recuperarea banilor de la rau platnici;
- stabilirea unor regului de ajutorare a firmelor controlate (la prima analiza se constata neregulile, se fixeaza termene de rezolvare ale acestor si abia pe urma se trece la masuri de penalizare)
- tratament egal intre stat si societatile comerciale. Daca o firma plateste penalitati pentru neplata la timp a datoriilor asa si statul sa plateasca penalitati pentru plata cu intarziere a datoriilor catre societati;
- Compensarea datoriilor reciproce;
- plata TVA-ului la incasarea facturilor;
- rolul controlului fiscal ar trebui sa fie acela de a preveni eventualele neregului si de a ajuta societatile sa evite falimentul. Cui foloseste daca o societate se declara in insolventa? probabil ca nimanui, nici macar statului, din moment ce prin acest procedeu se pierd locuri de munca, se pierde un contribuabil, se produc someri si asa mai departe. Sa nu uitam ca intreprinzatorul corect isi sacrifica bunurile, familia, timpul si linistea pentru a crea o firma si a o face sa functioneze;
- Acordarea de facilitati fiscale;
- Micsorarea poverii fiscale prin eliminarea taxelor aberante si comprimarea celor necesare;
- Imbunatatirea comunicarii intre organele fiscal si firme prin retehnologizarea intregului sistem;
- eliminarea impozitului forfetar;
- sa se treaca la cheltuieli deductibile facturile emise de comercianti in raport cu un comerciant/societate comerciala dovedita ca fiind „fantoma”;
- sa se treaca la cheltuieli deductibile sumele inscrise in OP/BO refuzate la plata incepand cu data refuzului;
- sa se modifice Legea nr.31/1990 republicata in sensul ca la cesionarea unei societati sa existe dovada notificarii Administratiei Finantelor Publice, sa se obtina un certificat fiscal necear cesiunii, prezentarea unui bilant contabil intermediar si mentinerea administratorului/ administratorilor statutar din momentul cesiunii pentru inca cel putin 12 luni;
- sa se interzica numirea unui singur administrator care nu este cetatean roman sau nu este cetateanul unui stat membru al Uniunii Europeane;
- sa se interzica stabilirea de sediu social sau punct de lucru cu valente comerciale in locatii necorespunzatoare (spre exemplu – in imobile cu destinate exclusiva de locuinte, in imobile ce nu pot fi individualizate/compartimentate etc.) sau care nu fac dovada dreptului de propreitate sau a unui drept de folosinta pe o perioada viitoare de minim 12 luni;
- obligatia efectuarii platilor/incasarilor exclusiv prin instrumente bancare pentru valori mai mari de 1000 EU in lei sau valuta.
Pentru atenuarea „conflictelor”, prin infiintarea Tribunalelor fiscale, pot fi inlaturate sau atenuate unele dintre aceste cauze si, putem spera la o anumita normalitate in aceste raporturi fiscale. Depinde doar de vointa politica pentru ca Romania sa intre cu adevarat in randul tarilor cu sisteme fiscale consolidate si eficiente si din aceasta perspectiva.
Prin actionarea „parghiile” de mai sus se asigura o crestere a gradului de echitate fiscala, atat de necesar pentru asigurarea unui climat social bazat pe incredere in institutiile statului, profund afectata in ultimii ani.
Pe de alta parte, noi spunem ca, o parte importanta din protectia sociala, pe care o face statul pentru unele categorii sociale, ar avea o mai mare eficienta daca se realizeaza pe seama impozitelor.. Cum ? lasand o parte mai insemnata din venit inainte de impozitare la dispozitia societatilor comerciale pe seama deducerilor sau prin acordarea unor facilitati fiscale. In acest mod vor fi „decongestionate canalele” de sprijin social pe seama cheltuielilor care sunt caracterizate de birocratie si subiectivism.
Pentru infiintarea Tribunalelor fiscale este nevoie de o decizie politica din partea tuturor celor care trebuie sa asigure un sistem fiscal stabil, eficient si transparent.
Acestea reprezinta o parte din masurile care trebuie luate imediat si care, in opinia Patronatului Roman, in integralitatea lor, pot conduce la diminuarea flagelului numit evaziune fiscala si imbunatatirea calitatii vietii in Romania.


PRIM VICEPRESEDINTE AL PATRONATULUI ROMAN
SORIN NAGHIU