Orice unitate medicală trebuie să funcționeze într-un mediu controlat, sigur și igienic. Asta nu se referă doar la echipamente, la personal sau la protocoalele de lucru, ci și la infrastructura nevăzută din jur. Un spital, un cabinet, o clinică ori un laborator care nu are control asupra dăunătorilor este un spațiu expus unor riscuri pe care nu le poți ignora. Deratizarea periodică nu e o opțiune în acest context. E o obligație legală și practică, bazată pe logică și pe prevenție.

Nu vorbim despre o măsură luată în urma unui incident. Ci despre o acțiune planificată, recurentă, cu rol preventiv. Pentru clădirile în care se desfășoară activitate medicală, acest lucru are implicații directe asupra siguranței pacienților și a personalului.

Ce presupune deratizarea într-o unitate medicală?

Deratizarea înseamnă eliminarea rozătoarelor dintr-un spațiu și prevenirea reapariției acestora. Intervenția poate include metode chimice, mecanice sau electronice, în funcție de situație.

În clădirile medicale, tratamentele sunt adaptate astfel încât să nu afecteze zonele sterile, aparatura sau pacienții vulnerabili. Substanțele folosite sunt omologate și aplicate doar în condiții de siguranță.

Pe lângă tratamentul propriu-zis, serviciul implică și inspecții, monitorizare, evaluarea riscurilor și identificarea zonelor cu potențial de infestare. Totul se face pe baza unor programe prestabilite, în concordanță cu legislația în vigoare.

De ce apare nevoia de deratizare în spațiile medicale?

Oricât de bine ar fi întreținută o clădire, rozătoarele găsesc mereu metode să pătrundă. Spațiile de depozitare, camerele tehnice, subsolurile sau zonele neutilizate devin ușor puncte de acces.

În plus, prezența alimentelor pentru pacienți, a deșeurilor medicale și a temperaturii constante atrage rozătoarele. O clinică funcționează aproape permanent, iar agitația zilnică nu este întotdeauna un factor de descurajare pentru șoareci sau șobolani.

În multe cazuri, activitatea acestora se manifestă discret: urme de excremente, cabluri roase, miros persistent sau zgomote în pereți. Chiar și o activitate redusă poate genera probleme mari dacă nu e controlată la timp.

Ce riscuri directe apar dacă nu se face deratizarea?

Primul risc este contaminarea. Rozătoarele pot purta bacterii, viruși și paraziți care se transmit ușor prin contact indirect. Suprafața unui birou, a unui instrument sau a unei paturi de spital devine periculoasă dacă a fost expusă accidental.

Un alt risc e deteriorarea infrastructurii. Rozătoarele rod cabluri electrice, distrug izolații, pătrund în sisteme de ventilație sau blochează traseele tehnice. Într-un spital, orice problemă tehnică afectează rapid fluxul de lucru.

Mai mult decât atât, prezența rozătoarelor afectează direct încrederea pacienților. O singură sesizare poate duce la reclamații, controale și sancțiuni.

Pentru personalul medical, un spațiu infestat înseamnă stres suplimentar, nesiguranță și afectarea calității actului medical.

Ce prevede legea?

În România, legislația sanitară impune deratizarea periodică în toate unitățile sanitare, indiferent de dimensiunea acestora. Există norme clare, stabilite de Direcțiile de Sănătate Publică, care reglementează frecvența și documentația necesară.

Unitățile medicale trebuie să aibă contracte încheiate cu firme autorizate. Fiecare intervenție se consemnează într-un registru, însoțit de fișe tehnice, avize și planuri de acțiune.

În lipsa acestor documente, instituția poate fi amendată, avertizată sau, în cazuri grave, poate primi ordin de suspendare a activității.

Obligațiile nu sunt negociabile. Există inspecții periodice și controale tematice, iar neregulile se penalizează fără avertisment.

Ce implică deratizarea periodică?

Periodic înseamnă constant, nu ocazional. În funcție de tipul unității medicale, frecvența tratamentelor variază. Unele spații necesită intervenție lunară, altele la fiecare două sau trei luni.

Procesul include inspecția prealabilă, aplicarea tratamentului, monitorizarea eficienței și completarea documentelor. În unele cazuri, se folosesc stații de intoxicare cu momeli parafinate. În altele, capcane electronice sau metode de blocare fizică a accesului.

Fiecare intervenție are un plan bine stabilit, iar personalul este instruit cu privire la măsurile de precauție.

Cine se ocupă de această activitate?

Doar firmele specializate, cu autorizație emisă de autoritățile competente, au voie să efectueze servicii de deratizare în instituții medicale.

Aceste firme trebuie să folosească substanțe autorizate, metode sigure și echipamente conforme. Personalul trebuie să aibă instruire specifică și să respecte toate normele de protecție.

Colaborarea între unitatea medicală și prestator trebuie să fie transparentă. Comunicarea constantă ajută la identificarea timpurie a oricărui semn de reinfestare și la adaptarea planului de tratament.

Ce rol are personalul medical în proces?

Personalul are un rol activ. Nu aplică tratamente, dar contribuie la observarea, semnalarea și documentarea oricăror semne suspecte.

Asistenții, infirmierii sau angajații din administrativ sunt cei care observă primii eventuale urme sau comportamente atipice. Aceștia trebuie să aibă acces la informațiile despre deratizare și să știe cum să reacționeze în cazul unui incident.

De asemenea, colaborarea la igienizarea spațiilor după tratament este esențială.

Ce diferențe apar față de alte clădiri?

Spre deosebire de o clădire de birouri sau un bloc de locuințe, o unitate medicală are restricții mai severe. Tratamentul nu poate afecta pacienții, nici echipamentele.

Aplicarea substanțelor se face doar în afara programului, în zone bine ventilate și cu notificarea prealabilă a personalului.

În plus, planul de deratizare trebuie adaptat în funcție de tipul pacienților: spitale de pediatrie, unități de oncologie sau centre pentru vârstnici necesită metode mai blânde, dar eficiente.

Riscul de transmitere a bolilor este mai mare în aceste spații, motiv pentru care prevenția e prioritară.

Ce se întâmplă dacă se descoperă rozătoare în timpul unui control?

Autoritățile pot decide suspendarea activității, în funcție de gravitate. Chiar și o infestare minoră, descoperită într-o zonă de sterilizare sau într-un spațiu de tratament, duce la sancțiuni.

Unitatea este obligată să ia măsuri imediate, să contracteze servicii profesionale și să reia controlul sanitar după eliminarea completă a pericolului.

Astfel de incidente rămân consemnate în rapoarte și afectează imaginea unității. În unele cazuri, ajung și în atenția presei.

Ce se poate face pentru prevenție între tratamente?

Există câteva măsuri simple, dar eficiente. Etanșarea zonelor tehnice, controlul accesului în spațiile de depozitare și păstrarea curățeniei stricte sunt doar câteva exemple.

Toate spațiile trebuie inspectate constant. Deșeurile trebuie colectate corect, containerele închise, iar alimentele păstrate în recipiente sigure.

Colaborarea cu echipa de deratizare ajută și la stabilirea unor puncte fixe de monitorizare. Acolo se pot monta capcane pasive care indică apariția timpurie a rozătoarelor.

Deratizarea periodică în clădirile cu activitate medicală nu este un detaliu administrativ. Este o măsură concretă care influențează direct siguranța, calitatea serviciilor și reputația instituției. E un proces care trebuie tratat cu seriozitate, documentat corect și desfășurat regulat. Iar când este gestionat responsabil, contribuie la protejarea pacienților, a personalului și a întregului circuit medical.