Majoritatea vaccinurilor contin doua sau trei elemente principale. Acestea sunt antigenul (viral sau bacterian), adica produsul obtinut din bacteria sau virusul respectiv sau preparatul genetic. Antigenul determina in organism formarea de anticorpi in eventualitatea expunerii la boala respectiva.
A doua componenta a vaccinului este un prezervant, care se foloseste in general in unele vaccinuri care sunt multidoza. Ce face el? Conserva vaccinul sa nu se altereze. In vaccinurile unidoza nu se mai foloseste acest prezervant, de tipul thiomersal, care este un etil mercur – prin comparatie cu metil mercurul, care este o substanta toxica, un fel de alcool care impiedica infectarea continutului vaccinului.
Atunci cand se autorizeaza punerea pe piata a unui vaccin, trebuie sa stiti ca sunt cel putin 5-10 ani anterior lansarii pe piata a vaccinului in care se fac studii – studii pe voluntari, pe persoanele cu risc. E clar ca nu indrazneste nimeni sa puna pe piata o cantitate imensa de vaccinuri existand riscurile respective. Fiecare organism are o individualitate a lui din punct de vedere fizic si reactiv si atunci este normal ca la astfel de vaccinuri sa apara niste reactii adverse, ele fiind clasificate, categorisite si puse in prospectul vaccinului respectiv.
Fie ca vorbim de febra, induratie la locul vaccinului, diverse alergii. Nu a existat niciun studiu care sa confirme legatura dintre vaccinuri si autism. Problema s-a ridicat acum 15 ani, facandu-se o legatura intre vaccinarea rujeolica si autism. S-a constat ca exista, de fapt, o predispozitie genetica in cazul copiilor care au dezvoltat ulterior autism.
Din sute de milioane de doze, ca si reactii adverse la vaccinul antirujeolic, nu s-a citat niciodata declansarea unui autism. Deci autismul are o marca genetica, iar boala se poate declansa intr-un anume moment al vietii. S-a constatat la toti acesti copii, in cazul carora vaccinul era acuzat ca ar fi provocat autism, ca erau purtatorii genei care determina aparitia bolii.