Partajarea averii după divorț

Partajarea averii  este o practică obișnuită, care se face atât în timpul căsătoriei, cât și după procesul de divorț sau nu se face niciodată. Legea română stipulează că soții nu sunt obligați să efectueze partajarea averii. Totul se decide în dependenţă de acordul la care ajung soții. Dacă s-a ajuns, totuși, la acest moment, cei doi  trebuie să cunoască mai multe detalii despre această procedură, iar pentru a fi siguri de corectitudinea partajării, apelarea la https://hammond-partnership.com/ro/, avocat specializat în divorțuri este opțiunea cea mai optimă

    Partajarea bunurilor comune se face doar între soți, astfel, rudele, copiii sau alte persoane terțe nu pot fi implicate în procesul de partaj. Prin însăși definiția partajului, aflăm care lucruri pot fi supuse partajării. Toate bunurile care s-au acumulat în mod comun de către soți în timpul căsniciei vor fi redistribuite după partaj. Cota-parte a fiecăruia este de 50%.

    Tipuri de partajare avere în România după divorț

    Există 2 tipuri de partaj. Dacă soții ajung la o cale amiabilă de înțelegere asupra modului în care vor fi împărțite bunurile, atunci partajul se va realiza la notar, acesta fiind partajul amiabil. Dacă există anumite neclarități sau interese personale ale unei părți, partajul se face pe cale judiciară.  Costul și perioada celui de-al doilea tip sunt mai ridicate comparativ cu partajarea amiabilă, efectuată la notar.

    Ce tipuri de bunuri există în timpul partajului?

    Conform Codului Civil, bunurile comune, după divorț încetează să se afle în devălmășie, soții devenind coproprietari ale acestora. Bunurile comune includ toate bunurile care au fost acumulate pe perioada căsniciei, terenuri, case, mobilă, inclusiv veniturile din muncă, pensii acumulate de cei doi.

    Totuși, există diferența dintre bunuri comune și bunuri proprii. Bunurile proprii, reprezintă categorii separate de bunuri care aparțin exclusiv unei părți și nu se supun împărțirii. Acestea fiind:

-bunurile mobile sau imobile provenite din moștenire legală sau donație, excepție în cazul în care dispunătorul a prevăzut că acestea sunt comune

-bunurile de uz personal

-bunurile destinate exercitării profesiei ale unuia dintre soți, cu excepție dacă nu fac parte din dintr-un fond de comerț ce este este bun comun

-bunurile dobândite în calitate de premiu sau recompensă, manuscrisele literare, tezele științifice, schițe, proiecte de invenții, etc.

-drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale

-îndemnizația de asigurare sau despăgubire pentru orice prejudiciu material sau moral, care a fost suportat personal de către unul din soți.

-bunurile sau suma de bani care înlocuiesc orice bun propriu în schimbul acestora

-fructele bunurilor proprii

-bunurile dobândite anterior căsniciei, dar înregistrate.

    O mențiune importantă, de asemena, prevăzută de articolul 349, prevede faptul că niciunul dintre soți nu poate dispune de bunurile comune ca aport sau la dobândirea unei părți sociale într-o societate de acțiuni. Dacă acest lucru s-a făcut fără acord, celălalt soț poate pretinde la despăgubire

    Cum se partajează bunurile comune

    La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari.

    O metodă des întâlnită în cazul împărțirii averii este vânzarea bunurilor comune și distribuirea sumelor de bani corespunzătoare.

    Divorțul și partajul averii reprezintă realități ale societății actuale. Legislația este adaptată la necesitățile și schimbările zilnice ale fiecăruia dintre noi, iată de ce un proces echitabil nu este greu de obținut. Cu toate acestea, situațiile complicate pot fie evitate dacă vă adresați la un specialist în domeniul dat.

https://hammond-partnership.com