Cu 125 de ani in urma: Bosch producea primul dispozitiv de aprindere cu magnetou
Compania Bosch furnizeaza echipamente pentru industria auto inca din anul 1887. In acel an, la cererea unui client, Robert Bosch, electrician si specialist in mecanica fina, pe atunci in varsta de 25 de ani, a construit un produs ce avea sa joace un rol important in industria auto - un dispozitiv de aprindere cu magnetou pentru motoarele stationare. Robert Bosch nu anticipase ca acesta va reprezenta o piatra de hotar pentru tanara sa companie. Bosch nu numai ca a produs dispozitivul, dar l-a si imbunatatit. Ideea imbunatatirii continue avea sa devina astfel unul dintre principiile dupa care Robert Bosch s-a ghidat toata viata.
In 1897, Bosch a instalat acest dispozitiv pe un autovehicul cu trei roti pentru a vedea daca este adecvat utilizarii cotidiene pe autovehicule. Acest sistem greoi a devenit unul dintre principalele produse fabricate de companie. Magnetoul de inalta tensiune cu bujie cu scanteie, lansat cinci ani mai tarziu, a transformat compania Bosch intr-un furnizor de echipamente auto de renume national si international. Sistemele de aprindere au continuat sa fie dezvoltate, reprezentand acum o parte din sistemele complexe de gestionare a motorului. Dar un lucru a ramas la fel. Chiar si astazi, o scanteie aprinde amestecul aer-carburant, facand posibila functionarea motoarelor cu aprindere prin scanteie.
„…nimic nu este intamplator”
„Acea intalnire este o dovada a faptului ca nimic nu este intamplator”. Astfel descrie Theodor Heuss, biograful lui Robert Bosch, acea zi de vara a anului 1887 cand Bosch a castigat o comanda pentru un dispozitiv de aprindere cu magnetou destinat motoarelor stationare. Si pe buna dreptate: acest produs marcheaza evolutia incununata de succes a companiei Bosch. In 1897, Robert Bosch a reusit sa reproiecteze dispozitivul astfel incat sa poata fi utilizat pe un vehicul autopropulsat cu trei roti, creand primul sistem de aprindere destinat automobilelor. In acea perioada a pus temelia evolutiei globale a companiei sale.
Cu permisiune oficiala
Totul a inceput in toamna anului 1886. Pregatirile pentru deschiderea „Atelierului de mecanica fina si inginerie electrica” au fost finalizate la data de 11 noiembrie. Robert Bosch, impreuna cu directorul fabricii si ucenicul sau erau pregatiti sa intre in afaceri. Dar lipsea un element cheie: Bosch nu primise inca permisiunea oficiala de a detine un atelier. In micul regat Wurttemberg, monarhii Karl si Olga aveau grija sa fie respectate intotdeauna procedurile corespunzatoare.
Sediul din curte dotat cu telefon
Intrarea in atelierul inchiriat de Bosch se afla in curtea de la adresa 75b Rotebuhlstrasse, la doar cateva sute de iarzi sud-vest de centrul Stuttgartului. Sediul era format din doua camere de lucru si un mic birou. Rotebuhlstrasse era un bulevard marginit de platani. Cei care intrau pe bulevard dinspre atelier puteau vedea biserica Sf. Ioan vizavi. Aceasta biserica fusese terminata cu unsprezece ani inainte si era situata langa un lac idilic, Feuersee, creat ca rezerva de apa in caz de incendiu. Atelierul se afla intr-o zona cu cladiri de locuinte cu trei si patru etaje cu vedere la strada, atelierele fiind situate in curtile din spatele acestor cladiri. Era un mic univers agitat cu zeci de afaceri mici si ambitioase, exact ca atelierul lui Robert Bosch.
Inca de la inceput, tanarul antreprenor nu a ezitat sa faca investitii daca acestea pareau a fi profitabile pe termen lung. Spre exemplu, a inchiriat un telefon la pretul de 150 de marci germane pe an. Un muncitor calificat al companiei Bosch castiga aproximativ 80 de marci pe luna, deci telefonul era un echipament costisitor.
O comanda ca oricare alta
Atunci cand Robert Bosch a fost abordat de catre un client in vara anului 1887, fiind rugat sa construiasca un dispozitiv de aprindere cu magnetou pentru un motor stationar, a fost vorba doar de o comanda ca oricare alta. Bosch nu avea inca un domeniu clar de activitate, ocupandu-se cu instalarea, repararea, efectuarea lucrarilor de intretinere si de service si construirea echipamentelor solicitate de clientii sai. Singura conditie pe care o impunea era ca lucrarile sa fie in domeniul mecanicii fine sau al ingineriei electrice. Bosch isi descria astfel domeniul de activitate intr-un anunt publicitar dintr-un ziar aparut in februarie 1887: „Telefoane, telegrafe. Testare si instalare profesionista a paratrasnetelor. Instalare si reparatii echipamente electrice si lucrari de mecanica fina de orice tip.”
Contractul pentru dispozitivul de aprindere cu magnetou a fost semnat cu Schmehl & Hespelt, o companie cu sediul la Mockmuhl, Wurttemberg. Motorul stationar pentru care fusese comandat dispozitivul de aprindere cu magnetou era tipul utilizat in general in acea perioada pentru alimentarea strungurilor si a altor utilaje de productie sau pentru a genera energie electrica. Aceste motoare erau foarte raspandite, astfel incat productia dispozitivului de aprindere cu magnetou promitea sa devina un sector principal de activitate, mai ales datorita faptului ca fiabilitatea dispozitivului Bosch ajunsese binecunoscuta.
Mici succese si esecuri
Pretul primului dispozitiv era unul substantial, 216 marci si 50 de pfennigi, iar in anul 1887 a fost produs un singur exemplar. Treptat, dispozitivele au inceput sa se bucure de un succes modest: din cifra totala de vanzari, de aproximativ 9000 de marci germane, inregistrata in anul 1889, circa o sesime provenea din „articole fabricate”, denumirea sub care erau mentionate dispozitivele de aprindere cu magnetou in registrele contabile Bosch. Pana in anul 1891, acestea reprezentau aproximativ 60% din vanzarile in valoare de 25.000 de marci. La prima vedere, produsul parea a fi devenit o baza solida pentru afacerile companiei. Cu toate acestea, traiectoria companiei era marcata in continuare de urcusuri si coborasuri. Desi Bosch isi construise o baza de clienti, comenzile continuau sa fie extrem de imprevizibile. In 1892 a fost nevoit sa concedieze 22 dintre angajatii sai. Anul urmator a reusit sa-i angajeze din nou pe majoritatea acestora, dar compania continua sa se lupte pentru a supravietui, incapatanarea fondatorului fiind singurul element care l-a facut sa reziste tuturor dificultatilor.
La liman
In 1896, Bosch a sarbatorit producerea dispozitivului de aprindere cu magnetou cu numarul o mie cu o masa la un restaurant din valea raului Rems, la est de Stuttgart. In sfarsit, anii cei mai grei se incheiasera pentru Robert Bosch – anii in care fusese in pragul falimentului si pe care el insusi avea sa ii descrie ca „haos”. Este interesant ca aceasta schimbare de situatie nu s-a datorat dispozitivului de aprindere cu magnetou pentru motoare stationare, ci activitatilor de instalare aflate in plina crestere. Desi astazi sunt considerate a fi prima piatra de hotar in istoria produselor Bosch, dispozitivele de aprindere cu magnetou au avut un rol hotarator abia mai tarziu, cand Bosch le-a utilizat pentru echiparea automobilelor, in 1897. De atunci, situatia a luat o turnura complet diferita. Afacerile au mers atat de bine incat Robert Bosch si-a putut permite sa construiasca o fabrica in anul 1901. Si, aproape zece ani mai tarziu, cand a fost produs dispozitivul de aprindere cu magnetou cu numarul un milion, compania avea deja 5000 de angajati. Dar cine stie? Fara acea mica comanda din Mockmuhl, in vara anului 1887, probabil ca niciunul dintre aceste evenimente nu ar fi avut loc vreodata.
Contact pentru jurnalisti: Eleni Sefel, telefon: (021) 4057529
In 1897, Bosch a instalat acest dispozitiv pe un autovehicul cu trei roti pentru a vedea daca este adecvat utilizarii cotidiene pe autovehicule. Acest sistem greoi a devenit unul dintre principalele produse fabricate de companie. Magnetoul de inalta tensiune cu bujie cu scanteie, lansat cinci ani mai tarziu, a transformat compania Bosch intr-un furnizor de echipamente auto de renume national si international. Sistemele de aprindere au continuat sa fie dezvoltate, reprezentand acum o parte din sistemele complexe de gestionare a motorului. Dar un lucru a ramas la fel. Chiar si astazi, o scanteie aprinde amestecul aer-carburant, facand posibila functionarea motoarelor cu aprindere prin scanteie.
„…nimic nu este intamplator”
„Acea intalnire este o dovada a faptului ca nimic nu este intamplator”. Astfel descrie Theodor Heuss, biograful lui Robert Bosch, acea zi de vara a anului 1887 cand Bosch a castigat o comanda pentru un dispozitiv de aprindere cu magnetou destinat motoarelor stationare. Si pe buna dreptate: acest produs marcheaza evolutia incununata de succes a companiei Bosch. In 1897, Robert Bosch a reusit sa reproiecteze dispozitivul astfel incat sa poata fi utilizat pe un vehicul autopropulsat cu trei roti, creand primul sistem de aprindere destinat automobilelor. In acea perioada a pus temelia evolutiei globale a companiei sale.
Cu permisiune oficiala
Totul a inceput in toamna anului 1886. Pregatirile pentru deschiderea „Atelierului de mecanica fina si inginerie electrica” au fost finalizate la data de 11 noiembrie. Robert Bosch, impreuna cu directorul fabricii si ucenicul sau erau pregatiti sa intre in afaceri. Dar lipsea un element cheie: Bosch nu primise inca permisiunea oficiala de a detine un atelier. In micul regat Wurttemberg, monarhii Karl si Olga aveau grija sa fie respectate intotdeauna procedurile corespunzatoare.
Sediul din curte dotat cu telefon
Intrarea in atelierul inchiriat de Bosch se afla in curtea de la adresa 75b Rotebuhlstrasse, la doar cateva sute de iarzi sud-vest de centrul Stuttgartului. Sediul era format din doua camere de lucru si un mic birou. Rotebuhlstrasse era un bulevard marginit de platani. Cei care intrau pe bulevard dinspre atelier puteau vedea biserica Sf. Ioan vizavi. Aceasta biserica fusese terminata cu unsprezece ani inainte si era situata langa un lac idilic, Feuersee, creat ca rezerva de apa in caz de incendiu. Atelierul se afla intr-o zona cu cladiri de locuinte cu trei si patru etaje cu vedere la strada, atelierele fiind situate in curtile din spatele acestor cladiri. Era un mic univers agitat cu zeci de afaceri mici si ambitioase, exact ca atelierul lui Robert Bosch.
Inca de la inceput, tanarul antreprenor nu a ezitat sa faca investitii daca acestea pareau a fi profitabile pe termen lung. Spre exemplu, a inchiriat un telefon la pretul de 150 de marci germane pe an. Un muncitor calificat al companiei Bosch castiga aproximativ 80 de marci pe luna, deci telefonul era un echipament costisitor.
O comanda ca oricare alta
Atunci cand Robert Bosch a fost abordat de catre un client in vara anului 1887, fiind rugat sa construiasca un dispozitiv de aprindere cu magnetou pentru un motor stationar, a fost vorba doar de o comanda ca oricare alta. Bosch nu avea inca un domeniu clar de activitate, ocupandu-se cu instalarea, repararea, efectuarea lucrarilor de intretinere si de service si construirea echipamentelor solicitate de clientii sai. Singura conditie pe care o impunea era ca lucrarile sa fie in domeniul mecanicii fine sau al ingineriei electrice. Bosch isi descria astfel domeniul de activitate intr-un anunt publicitar dintr-un ziar aparut in februarie 1887: „Telefoane, telegrafe. Testare si instalare profesionista a paratrasnetelor. Instalare si reparatii echipamente electrice si lucrari de mecanica fina de orice tip.”
Contractul pentru dispozitivul de aprindere cu magnetou a fost semnat cu Schmehl & Hespelt, o companie cu sediul la Mockmuhl, Wurttemberg. Motorul stationar pentru care fusese comandat dispozitivul de aprindere cu magnetou era tipul utilizat in general in acea perioada pentru alimentarea strungurilor si a altor utilaje de productie sau pentru a genera energie electrica. Aceste motoare erau foarte raspandite, astfel incat productia dispozitivului de aprindere cu magnetou promitea sa devina un sector principal de activitate, mai ales datorita faptului ca fiabilitatea dispozitivului Bosch ajunsese binecunoscuta.
Mici succese si esecuri
Pretul primului dispozitiv era unul substantial, 216 marci si 50 de pfennigi, iar in anul 1887 a fost produs un singur exemplar. Treptat, dispozitivele au inceput sa se bucure de un succes modest: din cifra totala de vanzari, de aproximativ 9000 de marci germane, inregistrata in anul 1889, circa o sesime provenea din „articole fabricate”, denumirea sub care erau mentionate dispozitivele de aprindere cu magnetou in registrele contabile Bosch. Pana in anul 1891, acestea reprezentau aproximativ 60% din vanzarile in valoare de 25.000 de marci. La prima vedere, produsul parea a fi devenit o baza solida pentru afacerile companiei. Cu toate acestea, traiectoria companiei era marcata in continuare de urcusuri si coborasuri. Desi Bosch isi construise o baza de clienti, comenzile continuau sa fie extrem de imprevizibile. In 1892 a fost nevoit sa concedieze 22 dintre angajatii sai. Anul urmator a reusit sa-i angajeze din nou pe majoritatea acestora, dar compania continua sa se lupte pentru a supravietui, incapatanarea fondatorului fiind singurul element care l-a facut sa reziste tuturor dificultatilor.
La liman
In 1896, Bosch a sarbatorit producerea dispozitivului de aprindere cu magnetou cu numarul o mie cu o masa la un restaurant din valea raului Rems, la est de Stuttgart. In sfarsit, anii cei mai grei se incheiasera pentru Robert Bosch – anii in care fusese in pragul falimentului si pe care el insusi avea sa ii descrie ca „haos”. Este interesant ca aceasta schimbare de situatie nu s-a datorat dispozitivului de aprindere cu magnetou pentru motoare stationare, ci activitatilor de instalare aflate in plina crestere. Desi astazi sunt considerate a fi prima piatra de hotar in istoria produselor Bosch, dispozitivele de aprindere cu magnetou au avut un rol hotarator abia mai tarziu, cand Bosch le-a utilizat pentru echiparea automobilelor, in 1897. De atunci, situatia a luat o turnura complet diferita. Afacerile au mers atat de bine incat Robert Bosch si-a putut permite sa construiasca o fabrica in anul 1901. Si, aproape zece ani mai tarziu, cand a fost produs dispozitivul de aprindere cu magnetou cu numarul un milion, compania avea deja 5000 de angajati. Dar cine stie? Fara acea mica comanda din Mockmuhl, in vara anului 1887, probabil ca niciunul dintre aceste evenimente nu ar fi avut loc vreodata.
Contact pentru jurnalisti: Eleni Sefel, telefon: (021) 4057529
Vezi toate articolele autorului: Robert Bosch SRL
